CINE îți este PRIETEN?

Mi-am dorit de multă vreme să scriu ceva despre prietenie și despre prieteni; despre cine credem noi că sunt prietenii noștri și despre cine ne sunt cu adevărat prietenii.

Nicăieri nu am văzut mai multă decepție și dezamăgire legată de prieteni și prietenie, ca aici în penitenciar. În multele mele discuții cu diferiți deținuți am aflat că aproape toți au motive să se plângă de cei pe care îi considerau prieteni atunci când erau în libertate.

Există două lumi, cea a oamenilor liberi și cea a celor închiși. Sunt diferențe atât de mari încât unii deținuți compară cele două lumi cu raiul și iadul; raiul fiind lumea celor liberi, iar iadul lumea celor închiși. Între cele două lumi atât de diferite, nu este decât un pas și nu unul foarte mare; dimpotrivă, unul foarte mic. Odată ce au făcut acest pas, majoritatea celor care ajung după gratii, realizează că tot ce știau despre prietenie și prieteni, nu se mai confirmă.

Stând de vorbă cu un deținut, mi-a spus că prieteniile făcute în pușcărie diferă de cele pe care le realizezi cu diferiți oameni aflați în libertate. Mi-a spus că în pușcărie, deținuții se împrietenesc cu tine din interes; ori stai bine din punct de vedere financiar și îi mai ajuți, ori ești ”smardoi”, adică dai bine cu pumnul și atunci sunt interesați să fie prieten cu tine. Tot el îmi spunea că prieteniile sincere sunt cele pe care le faci în libertate cu oameni de toată nădejdea.

Nu am putut să fiu de acord cu el și nici nu m-am putut abține să nu-l întreb: „De când ești la pușcărie, câți dintre prietenii tăi buni pe care îi aveai în libertate te-au vizitat măcar o dată?” Nu știu de ce, dar parcă intuiam ceea ce avea să-mi răspundă. A lăsat privirea în jos și mi-a spus: „Niciunul. Doar familia mai vine din când în când, atunci când au posibilitatea”. A stat câteva clipe pe gânduri, apoi a încercat să le ia apărarea acelor prieteni. „Știi, eu sunt tocmai dintr-o comună de lângă Prut. Este distanță mare până aici și nu prea au timp, au de muncă la câmp…” În zadar au fost explicațiile lui. Și-a dat singur seama că, de fapt, nu avusese niciodată prieteni cu adevărat și că, fie după gratii sau în libertate, marea majoritate a prieteniilor se leagă între oameni doar din pur interes.  

Oamenii caută să se cumătrească, să se împrietenească, să se înrudească doar cu persoane sus puse, cu oameni care stau bine financiar, cu cei care au o poziție socială bună sau sunt cunoscuți. Aceste relații se clădesc, așa cum am scris adineauri, doar din pur interes.

Eu am avut lângă mine anumite persoane care mi-au fost apropiați, adică prieteni doar în momentele în care aveam succes în sport. Când au început problemele pentru mine și familia mea, acei oameni pe care îi consideram prieteni, nu doar că nu i-am mai zărit aproape de mine, dar și-au arătat cumva satisfacția pentru ceea ce mi se întâmpla, vorbindu-mă de rău în stânga și-n dreapta, de fiecare dată când avea posibilitatea. La fel ca majoritatea colegilor mei deținuți, și eu am trăit dezamăgiri mari legat de așa ziși prieteni.

Cartea Proverbele din Sfânta Scriptură ne arată într-un verset cum ar trebui să fie un prieten. Auziți ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” – Proverbe 17:17. Un prieten adevărat, în nenorocire ajunge ca un frate. Ce frumos ne spune Dumnezeu cum să ne raportăm la prietenii noștri aflați în necaz. 

Trebuie să recunosc faptul că deși întotdeauna am căutat să fiu un prieten bun celor de lângă mine, nu am fost foarte sensibil și atent la aceia care treceau prin necazuri. Acesta este unul din lucrurile pe care mi le reproșez. Am trecut și încă mai trec prin momente dificile, însă trecând prin astfel de clipe, în marea Sa bunătate față de mine, Dumnezeu mi-a arătat cine îmi sunt prieteni și cine nu. Am învățat din Cuvântul lui Dumnezeu cum să fiu eu însumi un prieten bun și de nădejde pentru alții.

Așadar, trecând prim momente grele, suferind dezamăgire după dezamăgire legat de așa zișii prieteni, apelând la ajutorul lui Dumnezeu și la mila Sa, El nu doar că mi-a scos în cale alți prieteni de nădejde, ci s-a oferit El Însuși, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu să îmi fie prieten. Mai mult decât atât, mi-a oferit și alți prieteni și frați; frați de credință, frați în Domnul Iisus Hristos. Oamenii care-L iubesc sincer pe Domnul Iisus Hristos sunt astăzi prietenii mei. Am rămas extrem de surprins, și spun asta spre slava lui Dumnezeu, sunt frați care au călătorit sute de km pentru a veni să mă viziteze, să mă încurajeze; se roagă pentru mine și casa mea. Sunt oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată. Sunt frații mei în Hristos, oameni pe care astăzi îi consider MAI MULT DECÂT PRIETENI. Doar Mântuitorul Hristos poate da, cu adevărat, valoare unei prietenii. Spune Domnul Iisus Hristos în Evanghelia după Ioan – „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi”. El și-a dat viața pentru ca eu și tu să avem un PRIETEN ADEVĂRAT, un PRIETEN de nădejde, un PRIETEN care nu dezamăgește niciodată. Acesta este UNICUL FIU AL LUI DUMNEZEU, DOMNUL IISUS HRISTOS!