Pe 19 februarie 2017 o parte dintre frații mei de credință pe care îi am în penitenciar au fost prezenți în Biserica „Filadelfia” din Suceava în cadrul unui program de reintegrare socială 
desfășurat în penitenciar. Trebuia să fiu și eu parte în acest program, însă din păcate am înțeles că nu a mai fost posibil acest lucru. M-am conformat cu această decizie și am primit-o din partea lui Dumnezeu. Desigur că la primirea veștii am fost un pic trist, după ce frații au plecat în acea dimineață m-am rugat atât pentru ei, pentru ca Dumnezeu să le dea putere, cât și pentru mine, îndată am fost cuprins de pace și liniște! Prin acest lucru am știut că Duhul lui Dumnezeu este la lucru și că toate sunt sub controlul Său.
Am așteptat plin de răbdare întoarcerea lor, voiam să aflu cum a fost, cum au fost primiți de frații de la Filadelfia și cum a lucrat Dumnezeu.
S-au întors după-amiază acești frați plini de o bucurie sfântă, erau toți un zâmbet și slăveau pe Dumnezeu pentru că a făcut posibilă acea ieșire în comunitate.
Ca să înțelegeți în parte bucuria lor vă voi scrie ce mi-a zis un frate care de 18 ani și jumătate n-a ieșit niciodată din închisoare: „Din anul 1998 până astăzi nu am trăit o zi atât de minunată ca cea de astăzi! Este cea mai fericită zi a mea din momentul în care am pășit prima oară în închisoare, acum mai bine de 18 ani!”
Am înțeles de la fratele Varasciuc că frații din penitenciar s-au descurcat bine cu cântările și mărturiile și că Dumnezeu a fost slăvit și glorificat acolo în acea zi pentru felul în care a lucrat la viețile unora dintre acești colegi ai mei deținuți.
Deși au greșit cu toții, iar acum plătesc pentru asta, majoritatea dintre ei și-au predat viața în mâna Mântuitorului nostru drag, Iisus Hristos. Ei singuri recunosc că acest lucru este cel mai important și realizarea cea mai măreață din viața lor.
A-ți preda viața Domnului Hristos ar trebui să fie cea mai măreață realizare a fiecărui om de pe pământ, nu doar a unor deținuți care oricum au pierdut prin închisori cei mai frumoși ani din viață, ci ar putea fi cea mai măreață realizare și pentru cei care sunt realizați pe plan profesional sau familial.
Deținut sau om liber, sărac sau bogat, gunoier sau președinte, toți avem nevoie urgentă de Iisus Hristos. Indiferent dacă zici în inima ta: „ăștia au încălcat legea, ei au nevoie de iertare… eu am fost un om corect, ce nevoie am de cruce sau de Hristos?”, vreau să te anunț că înaintea lui Dumnezeu toți suntem păcătoși și toți avem nevoie de iertarea Lui: „căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23, iar singurul mod prin care putem primi iertare este prin jertfa Mântuitorului de pe cruce. Ce-i drept, cei din închisori au fost mai răi și mai păcătoși decât restul, de aceea sunt acolo, însă Cuvântul lui Dumnezeu spune că nu doar noi deținuții, ci „toți au păcătuit”, asta însemnând dragilor că toți oamenii de pe pământ greșesc și că nu ești om fără greșeală. Un singur Om a trăit pe acest pământ fără să păcătuiască sau să greșească, Acesta este Iisus Hristos. Deși nu a greșit, nu a păcătuit, totuși a plătit pe cruce prețul pentru ca noi astăzi să avem șansa la viață veșnică. Vedeți dumneavoastră în puține cuvinte, acestea sunt doar o parte din motivele pentru care Iisus Hristos a devenit eroul meu și nu doar al meu, ci și al fraților care au fost prezenți duminică la Biserica Filadelfia și nu doar al lor, ci a zeci și sute de milioane de oameni de pe întreg pământul, din toate vremurile.
Pușcăria impune multe restricții și cred că așa este normal să se întâmple cu cei care greșesc, însă dragostea lui Dumnezeu nu poate fi oprită pentru a mișca inimile celor închiși.
Măreața dragoste a lui Dumnezeu trece de orice gard, zid, gratie, de mii de ori înmoaie și cele mai împietrite inimi de pe pământ. Așadar nu ar trebui să mire pe nimeni faptul că El, Domnul Iisus, a hotărât să coboare în bunătatea Sa și în închisoarea unde suntem noi. Slăvit să fie Numele Său!
Aceste ieșiri în comunitate, mai precis în bisericile creștin-evanghelice, sunt o binecuvântare din punct de vedere spiritual pentru noi, ajută la zidirea celor care iau parte. De aceea, vreau ca în numele celor care au participat să mulțumesc celor implicați în aceste proiecte, mai exact departamentului de educație și conducerii penitenciarului, precum și fraților din bisericile care ne-au primit. Dumnezeu să-i binecuvânteze și pe unii și pe alții!
The good fight 
A republicat asta pe Suceava Evanghelica.
ApreciazăApreciază