Ghiță Ignat: Îndemn la rugăciune!

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, este o sâmbătă dimineață superbă, acum când m-am pus să vă scriu aceste rânduri! Soarele a răsărit și peste închisoare și, deși înăuntru încă este rece, văd cum soarele își face loc printre zăbrele și gratii și intră în celulele noastre. Acest lucru mă duce cu gândul la versetul din Sfânta Scriptură care zice: „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni” Matei 5:45.

În bunătatea Sa, Dumnezeu nu îi lasă pe cei răi fără lucrurile esențiale pentru a trăi, ci uite că și peste noi deținuții răsare soarele Său pentru a ne încălzi. Atât eu cât și grupul de deținuți care ne întâlnim zilnic la timpul de laudă, rugăciune și studiu îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate bunătățile pe care le arată față de noi, pe drept vorbind fără să merităm vreuna dintre ele.

Bunătatea lui Dumnezeu pentru noi cei închiși în acest loc nu s-a rezumat doar la a avea ce mânca sau doar la lucruri care țin strict de a putea trăi, pe acestea le avem din belșug, slăvit să fie Domnul!

Bunătatea lui Dumnezeu s-a arătat mai mare în această pușcărie prin faptul că a adus și continuă să aducă oameni la mântuire.

Cum a lucrat Dumnezeu aici printre hoți, criminali, escroci sau tâlhari? Sunt multe de spus dar m-aș rezuma la faptul că numai anul trecut, în 2016, unii dintre colegii mei deținuți l-au primit pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal.

„Minunat” ar fi cuvântul care ar putea caracteriza felul în care Dumnezeu a lucrat și continuă să o facă aici. El a mișcat inimile celor care conduc acest loc și au grijă de noi, inimile unor frați în credință care bat drumul pușcăriei săptămânal sau lunar pentru a aduce aici Vestea Bună, tot Dumnezeu a mișcat inimile acelor deținuți care au făcut legământ cu El. Deci tot meritul, toată gloria și slava sunt ale Lui, slăvit să fie Numele Său!

Am intitulat această scrisoare „Îndemn la rugăciune” pentru că asta vreau să fac, să vă îndemn pe cei care aveți pe inimă să vă rugați pentru noi. Un frate cu care vorbeam la telefon zilele trecute m-a întrebat: „care sunt nevoile voastre, ce putem face?” I-am răspuns că nevoia cea mai mare este nevoia de rugăciune. De ce acest lucru? Pentru că diavolul duce o luptă grozavă încercând să dezbine, să rupă, să sfărâme lucrarea din acest loc. Nu este ceva nou, el asta face, cu asta se ocupă, însă datoria noastră este să prevenim orice atac prin rugăciune.

Nu știu cum vor fi primite aceste rânduri, probabil unii vor râde, alții vor glumi pe seama acestora, însă știu că cei care cunosc și iubesc pe Dumnezeu ne vor susține în rugăciunile lor și vreau să vă mulțumesc pentru asta și zic ca Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Numărul celor care ne întâlnim pentru a slăvi pe Dumnezeu crește cu fiecare zi, iar în curând o parte dintre colegii mei deținuți care vin la aceste întâlniri îl vor mărturisi pe Domnul Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal.

Sunt multe motive pentru care să îi mulțumim lui Dumnezeu, iar pentru tot ce face în viața mea și în viața multora dintre colegii mei îmi vine să strig cât mă ține gura: „MARE DUMNEZEU AVEM!”

Închei aici prin a vă mulțumi și vouă, celor care ne veți aminti în rugăciunile dumneavoastră! Dumnezeu să vă binecuvânteze!