Matei 12:36-37 – „Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.”
Pe vremea când nu-L cunoșteam pe Dumnezeu cu adevărat și într-un mod personal, am fost judecat într-un dosar de trafic de țigări. În timpul procesului, chiar încă de la început, mi s-a dat rechizitoriul cu toate probele existente, printre care și toate convorbirile telefonice pe care le avusesem cu diferite persoane implicate în acel dosar. Spre uimirea mea, am observat că toate aceste convorbiri erau așezate pe foi în format text, fără nicio modificare. Gândindu-mă la aceste lucruri, nu pot să nu merg mai departe cu gândul la faptul că într-o zi vom sta în fața lui Dumnezeu pentru judecată și că fiecare dintre noi avem un rechizitoriu cu toate faptele și cuvintele rostite de la începutul și până la sfârșitul vieții noastre.
Se spune că rostim zilnic în jur de 32.000 cuvinte și Sfânta Scriptură atrage atenția asupra acestui fapt: „… dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea, şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” Sună dur acest cuvânt din Sfânta Scriptură, dar știm atât de bine că este foarte adevărat și real. Mă întreb: „Oare câte din cuvintele noastre rostite doar într-o singură zi sunt blesteme (aici intră înjurături, jigniri, agresiuni verbale, etc) și câte sunt binecuvântări (vorbe de încurajare, sfaturi bune, aprecieri, etc) ? E o întrebare la care ar trebui să medităm în fiecare clipă a vieții noastre.
Tot Sfânta Scriptură mai adaugă și următorul sfat: „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire” – Efeseni 5:4. Un sfat atât de bun și prețios pe care adesea nu-l luăm în seamă. Așa de mult ne mai plac glumele, mai ales cele nesărate, iar atunci când ne enervăm dăm frâu liber limbii noastre să-și facă de cap și ne mai mirăm de ce uneori rupem relații de prietenie și de ce anumite persoane nu mai au bucuria de a mai sta de vorbă cu noi? Prea adesea ne ia gura pe dinainte și rostim cuvinte care nu fac altceva decât să distrugă pe cei din jurul nostru. Îmi aduc aminte cu tristețe că atunci când aveam o viață fără de Dumnezeu, înjuram, vorbeam urât și credeam că nu fac nimic rău, că e normal să fiu și să reacționez așa. Dar, mulțumesc lui Dumnezeu că m-a eliberat de aceste lucruri.
Cred din toată inima că suntem cu toții conștienți de faptul că fiecare dintre noi vom sta înaintea lui Dumnezeu la judecată și fiecare vom primi un rechizitoriu care a fost extrem de bine administrat și care va conține probe de necontestat privitoare la toată viața noastră. Vestea bună este că, cu toții putem avea un avocat care pledează pentru noi, care a plătit cauțiunea pentru achitarea noastră, cu singura condiție de a recunoaște aici și acum vinovăția noastră și să ne pocăim cu adevărat de toate. Sfânta Scriptură ne spune cine este acest avocat: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit” – 1 Ioan 2:1.
Dacă te confrunți cu această problemă, nu dispera. Recunoaște acum că ești vinovat și că vrei să scapi de aceste lucruri și îți garantez că Dumnezeu te iartă și te va elibera de aceste lucruri. Totul depinde acum de tine și de alegerea pe care o vei face de acum înainte.
Cu mult timp în urmă am învățat o poezie care am rostit-o mai mult ca rugăciune și care m-a ajutat foarte mult.
Doamne, Tu mereu mă-nvaţă
Ce cuvinte să rostesc,
Mustră-mă şi dă-mi povaţă
Nici în gând să nu greşesc!
Dă-mi putere-n clipe grele,
Blând să fiu şi răbdător,
Pune strajă gurii mele,
Inimii să-i pui zăvor!
Doamne, Tu mereu mi-arată
Limba mea cum să-Ţi închin,
În vorbire să împartă
Harul Tău, şi nu venin!
Iar la dreapta judecată,
Înaintea Ta voi sta,
N-aş vrea să ajung vreodată
Osândit de limba mea!
Nimeni n-a vorbit ca Tine,
Doamne, plin de Spirit Sfânt,
Pune, astăzi, şi în mine
Dragoste şi-al Tău Cuvânt!
Numai vorbe de zidire
Vreau mereu ca să rostesc,
Dă-mi a Ta desăvârşire
Nici în gând să nu greşesc!
Fie ca tu și eu să facem cea mai bună alegere și rechizitoriul nostru să fie unul curat și lipsit de vorbe nechibzuite. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Fiți binecuvântați!
! Doar Dumnezeu te poate achita, recunoaște-ți vina!
? Cum arată „rechizitoriul” tău din cer?
Robert Gavriluță
The good fight 