DĂ-MI PACE!!!

„Nimic și nimeni din toată lumea nu poate să fie o sursă de pace divină, nici măcar pentru o secundă, doar Duhul Sfânt!” Spătaru Constantin.

Într-o lume atât de mult cuprinsă de freamătul unui potențial război (probabil mondial) întrebarea principală a omenirii astăzi este „cine poate să ne dea pacea?”

Pacea mondială este atât de importantă și ne rugăm pentru ea, însă ce se întâmplă cu pacea personală, pacea noastră interioară?

Aud de multe ori expresia: „pacea Domnului Iisus”… desigur că aceasta ar fi cea mai de dorit dintre toate, însă chiar ne bucurăm noi de pacea pe care a lăsat-o Mântuitorul pentru noi aici pe pământ?

Omenirea vrea pace, la fel și noi oamenii, pace în lume, pace în inimile noastre, cu toții ne dorim asta… atunci cum putem rezolva această problemă?

Doream să scriu ceva dar nu știam ce… apoi ca aproape de fiecare dată am întrebat pe Dumnezeu. Răspunsul a venit imediat sub formă de întrebare și a sunat cam așa: „cine îți poate da pacea, Ghiță?”

Există un singur lucru în această lume, după părerea mea, pe care, fiecare om, indiferent de apartenența etnică, religioasă sau politică, fără excepție, îl dorește cu ardoare și anume PACEA.

Unde caută oamenii pacea și ce sunt ei dispuși să facă pentru a o găsi?

Unii caută pacea în visare sau în liniștea naturii, alții în preocuparea cu literatura bună, alții în religie, alții speră să o găsească prin schimbarea activității și multe alte lucruri de felul acesta, care pot folosi oamenilor pe post de pace. Mai sunt unii care caută pacea la Dumnezeu și mă gândesc cu multă bucurie și satisfacție că sunt unul dintre cei care caută astfel pacea.

Am stat de vorbă cu mai multe persoane care au avut tentative de suicid și care au avut disponibilitatea să împărtășească cu mine despre ceea ce simțeau când se gândeau la astfel de lucruri. Un lucru comun la toți era lipsa păcii, apoi dorința de a ascunde ceea ce simțeau și trăiau de cei apropiați, din temere că vor fi judecați greșit. Unul dintre ei mi-a spus că presiunea din mintea și inima lui, rezultată din lipsa totală a păcii era așa de mare încât moartea i se părea mult mai de dorit decât acea stare de grozavă întristare.

Găsesc oamenii o stare de pace în droguri, am cunoscut persoane care se drogau, chiar și în familie soț și soție, prizau cocaina doar pentru încă o doză de pace, apoi alcoolicii care folosesc „cantități industriale de rachiu” doar pentru o porție de pace. Bineînțeles că acest fel de pace se risipește odată cu efectul substanțelor pe care le folosesc… În concluzie, nu este o variantă care să stea în picioare, cea a păcii creată artificial.

Pacea nu stă într-o situație financiară bună, cum ar crede unii, sau în faimă, sau în celebritate. Mulți oameni potenți financiar sau celebri și-au pus capăt zilelor, fără măcar să fi lăsat o scrisoare, să spună ce i-a determinat să procedeze astfel.

Pacea nu stă în religie, mulți oameni religioși au demonstrat a fi lipsiți de pace și mai mult decât atât, religia în sine a făcut mult război și tărăboi de-a lungul timpului. Chiar și astăzi sunt unii dispuși să facă tot felul de acte nebunești (mă refer în mod special la fanaticii islamici) în numele religiei, convinși fiind că ceea ce fac are legătură cu Dumnezeu, când de fapt se înșeală grozav.

Dacă pacea nu stă în cele menționate mai sus… sau multe altele asemenea lor nu sunt o sursă de sustenabilă de pace, atunci mie nu îmi rămâne decât să caut răspuns la următoarea întrebare: De unde vine pacea și ce efecte are ea asupra noastră?

Biblia mi-a spus ceva odată, mai demult, am reținut și nu prea ce mi-a zis, însă în momentele critice din viață mi-am adus aminte repede și cu lux de amănunte ceea ce îmi șoptise, zicea astfel: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire” IOV.

În cele mai grele momente ale vieții am realizat că nu aveam nevoie de nimic altceva decât de pace. Nu simțeam nevoia nimănui, nimic și nimeni nu mă putea ajuta. Tot ceea ce aveam nevoie și lucrul după care tânjeam enorm de mult era PACEA.

Căutați dumneavoastră pacea în tot ceea ce doriți, nu știu eu să enumăr aici în câte lucruri oamenii caută un fir de pace, tot ce am scris mai sus sunt doar puține exemple. Însă ceea ce știu cu adevărat și exprim din experiență este că pacea care dăinuiește vine numai din Dumnezeu.

Cu siguranță că diavolul care ne este cel mai mare dușman dorește să ne lase fără de pace pentru că el știe că de pacea noastră interioară atârnă multe lucruri și decizii, inclusiv fericirea noastră. De ce vrea vrăjmașul să îți ia pacea? Pentru ca tu atunci când ești total lipsit de pace să nu poți judeca lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, ci să le judeci într-un mod greșit, în felul lumii acesteia… cred că el se hrănește efectiv cu starea omului lipsit de pace.

Pacea îți poate fi răpită pentru un timp, însă un om care o dorește cu ardoare nu va renunța la luptă, ci va sta zi și noapte înaintea lui Dumnezeu și va cere de la El înapoi pacea pe care o va căpăta doar împrietenindu-se din nou cu Dumnezeu.

Cred cu tărie că pacea noastră stă într-o relație personală cu Duhul lui Dumnezeu. Am întâlnit oameni greu încercați, cu probleme despre care nouă ne este greu să vorbim, darămite să ne punem în bocancii lor și totuși unii dintre ei parcă pluteau, radiau de pace și fericire. Nu erau nici beți, nici drogați și nici nu practicau fen shui sau altceva de genul acesta, ci erau creștini autentici, iubeau pe Dumnezeu din toată inima lor, aveau acea relație strânsă, apropiată, neînțeleasă de mulți cu Duhul Sfânt, prin care biruiau zilnic lupta cu necazul.

Dacă îți lipsește pacea nu te lăsa bătut, cere-o de la Dumnezeu. Nu renunța, nu crede șoapta diavolului care îți spune că Dumnezeu a uitat de tine, aceasta este o mare minciună pe care o folosește des pentru a te lăsa fără nădejde. Nu știu dacă ești bolnav sau dacă ai datorii, sau poate suferi o pierdere grea… nu știu cine și unde ești, însă știu că atunci când îl rogi dintr-o inimă sinceră pe Dumnezeu, El răspunde, pentru că El este pacea noastră –  Efeseni 2.

Vreau să închei această scrisoare cu un verset din Sfânta Scriptură care mi-a fost de mare folos, mă rog ca și pentru tine să fie la fel de folositor, versetul zice așa: „Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Iisus” Filipeni 4.

Cum au răzbit înaintașii noștrii? Cum reușeau creștinii din primele secole să intre în arene cu lei și tigri, plini de bucurie, cântând cântări lui Dumnezeu? Cum mergeau la pușcărie, la chin și chiar la moarte creștinii pe care comuniștii îi prigoneau pentru simplul fapt că erau creștini? De multe ori m-am întrebat aceste lucruri, dar numai după ce Dumnezeu mi-a dat din pacea Sa în momentele critice, am înțeles cum au reușit cei pe care i-am enumerat mai sus. Există o pace desăvârșită, o pace care întrece orice pricepere, o pace pe care doar Dumnezeu o poate da. Nouă nu ne rămâne decât să credem și să nădăjduim în bunătatea Sa!

Până la o următoarea scrisoare vă doresc din plin pacea lui Dumnezeu peste voi și familiile voastre.