Doi spânzurați, câți criminali?

Scriu de multă vreme despre ură, despre ura ce a cuprins societatea românească de câțiva ani încoace.

Văd astăzi pe rețelele de socializare și pe siturile de știri un nou val de ură.

Văd pe unii care scot din ură o bucurie drăcească pe care o afișează apoi pe rețele de socializare, mândrindu-se cu aceasta. Cineva se întreba într-o postare „de unde atâta ură?”. Eu nu mă mai întreb astfel. Eu am aflat de unde vine ura. Aceasta vine direct de la diavolul și indiferent ce crezi despre mine sau despre ce scriu, adevărul rămâne același: URĂ=DIAVOL.

Am văzut azi valuri de bucurie drăcească ca răspuns la faptul că un om, ce-i drept un criminal, s-a sinucis. Am citit comentarii pline de ură și venin, venite de la oameni pe care dacă te uiți la profilul lor, ți se par normali.

În ochii lui Dumnezeu ura este la fel de vinovată ca și crima: „Oricine urăște pe fratele său, este un ucigaș” 1Ioan.

Atât ucigașul polițistului din Suceava, cât și cel care a ucis polițistul din Timiș, au fost doi criminali care trebuiau închiși, probabil pentru totdeauna și asta pentru că în România, slavă lui Dumnezeu, nu avem pedeapsa cu moartea, cel puțin nu în codul penal.

Ce vreau să spun este că tot din mesajele românilor de pe rețetele de socializare am văzut că majoritatea oamenilor au dubii serioase legate de faptul că cei doi chiar s-au sinucis.

Nu e treaba mea să-mi dau cu părerea despre asta, sunt specialiști care cercetează aceste lucruri, eu doar spun că dacă cineva „i-a ajutat” la acest lucru, indiferent cum, în opinia mea cei care „au ajutat” devin la fel de vinovați ca și ei.

Când eram pe arest la Suceava în 2017, am fost coleg pentru câteva zile cu criminalul care a omorât un polițist pe peronul gării Burdujeni. Am rugat un gardian să-i ducă o Biblie acestui om, el fiind singur într-o cameră. Gardianul, fiind un om de treabă, i-a dus-o. A venit și mi-a zis că spre surprinderea lui a primit-o. M-am bucurat pentru că dacă mai putea face cineva ceva din viața acelui om acesta era Dumnezeu.

După vreo oră gardianul deschide ușa celulei unde eram închis și îmi întinde Biblia, spunându-mi că nu o mai vrea pentru că e de la pocăiți. M-am întristat știind cât de prețioasă e această Carte care poate da viață chiar și celor care din punctul de vedere a celor mai mulți sunt deja morți.

La câteva săptămâni am aflat că s-a sinucis. Nu m-am mirat pentru că tot Biblia zice că diavolul „nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească”, iar acel om din păcate a fost amăgit și prins în cursa satanei.

Mă uit la aceste două cazuri și văd ca unic câștigător din aceste situații doar pe diavol. Fie că credeți, fie că nu, diavolul există și este gata să vă distrugă viața indiferent cine sunteți, ce poziție socială aveți, câte diplome sau câți bani aveți în cont, acest mișel dușman al nostru este neobosit în a căuta să ne distrugă.

Spre fericirea noastră avem la îndemână o soluție, și anume credința, avem o armă puternică cu care ne putem apăra, și anume Biblia, și pentru a birui lupta avem și un aliat pe măsură, Iisus Hristos, Domnul.

Unii, în mesajele lor, îi sugerau lui Dragnea să ia exemplu de la aceștia doi și să facă la fel, adică să se sinucidă. Până unde poate merge ura și cât de nocivă este ea pentru cei care o practică?

Și cât de vinovați sunt cei care o promovează și instigă la ură?

Sunt câteva întrebări care rămân: putem răspunde sau putem să ignorăm? Cert este că ura promovată astăzi de cei mari este otravă pentru generațiile de copii care vin.

Închei aducându-vă aminte că dragostea rămâne o virtute…