O fi bună mândria ?

Dacă tot a fost luna mândriei pentru unii… m-am gândit că am și eu motive să mă mândresc. Și așa cum alții fac public în această lună motivele mândrie lor așa voi face și eu în acest articol.

Însăși această stare numită mândrie este una pe care Biblia o numește păcat. Din mândrie a căzut Lucifer, altă dată cel mai frumos înger în Împărăția lui Dumnezeu, devenit între timp diavol pentru că a ales să consume mândria ca pe ceva bun.

De-a lungul istoriei au fost mulți cei care au pierdut totul, inclusiv viața, pentru că le-a plăcut și s-au lăsat duși de valul acesta al mândriei, de la cei mai mari împărați până la cel mai simplu om.

De ce totuși stă Dumnezeu împotriva celor mândri? M-am întrebat de multe ori asta. Regele David roagă pe Dumnezeu să îl ajute să NU se mândrească pentru a nu se face vinovat de păcate mari. Trebuie să fie ceva în această stare numită MÂNDRIE, ceva care gâdilă omul, care îi produce plăcere dar care totodată îi pregătește drumul spre cădere.

Nu trebuie să fii milionar ca să fii un om mândru. Am văzut oameni săraci care se mândreau cu nimica toată, cu o pereche de papuci mai buni, cu un tricou nou, cu cât de mare are bicepsul, cu cât de mult împinge la piept, cu câte studii și câte școli a terminat sau nu a terminat, cu câți ani de pușcărie a executat sau cu câți oameni a nenorocit.

Alții se mândresc cu lucruri scumpe, de la mașini, ceasuri, poșete, case, vacanțe și alte mofturi pe care și le permit, în felul acesta stârnind invidia și răutatea celor mai puțin avuți. Vedeți dumneavoastră se crează un cerc vicios: te mândrești, o faci public, pe tine te gâdilă și te face să te simți bine, pe altul îl face să înjure, să blesteme, să sufere, într-un cuvânt să păcătuiască. Întrebarea este cine are de câștigat de ambele părți? Răspuns este diavolul care te face și pe tine să te mândrești și pe alții în urma ta să înjure și să te urască.

Gândește

Mă cercetez adesea și caut să văd pe unde mă aflu în relația aceasta dintre mine și mândria care ar dori să pună cât mai mult stăpânire pe mine. Sunt zile când sunt atacat să mă simt mândru și recunosc că este o luptă continuă. Întotdeauna mândria va căuta și va găsi destule motive pe care să ți le pună în față și pentru care să îți ceară să te mândrești, de la copii frumoși pe care Dumnezeu ți i-a dat până la postul pe care îl ocupi sau performanțele tale în ceea ce ai realizat până acum și poate că cineva ar zice că în acestea nu este nimic rău.

Totuși Biblia ne întreabă astfel: cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?

Nu sunt atotștiutor, nu știu ce ar trebui făcut în fiecare situație în parte însă cred că mândria, în special cea expusă public, este nocivă în primul rând pentru cei care o practică, iar apoi pentru cei din jur.

Am găsit totuși în Biblie că am putea avea și noi motive de laudă și că împreună cu Pavel ne putem și noi lăuda:  „În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14)

Mă laud că am un Dumnezeu bun! Mă laud că Fiul Său a murit pentru mine! Mă laud că deși nu era nimic bun în mine… El și-a făcut milă și s-a îndurat de mine! Mă laud că mi-a reabilitat viața și familia (relația cu soția). Mă laud că sunt nimic și că astăzi El e totul în viața noastră! Și câte alte motive de laudă de genul acesta nu aș avea…?

Dragilor,  ca și creștini, noi nu avem doar o lună pe an când ne putem lăuda, ci ar trebuie să o facem zi de zi, 365 de zile pe an, pentru că avem cu adevărat cu Cine să ne lăudăm.