Te va durea așa de mult, speranță, Speranță ce-ai strivit cândva, Ai îngropat-o tu cu mâna ta Sub piatra pierderii respectului de sine. Ești tu în starea asta de păcat? Sau este cel de lângă tine? Dacă tu ești, te pocăiește de îndat` Iar de e altul, du-te mâna și-i întinde.
Categorie: poezie
POEZIE: Fă-ți timp omule!
Am meditat de multe ori la capitolul 25 din Evanghelia după Matei și am găsit acolo câteva criterii clare după care Dumnezeu va judeca lumea. Este interesant… Citește mai mult pe „POEZIE: Fă-ți timp omule!”
POEZIE: Ce merit să aibă un biet muritor?
Am stat și am meditat la această ideea legată de cât merit ar putea avea un om cu privire la mântuirea sufletului său. Dacă suntem mântuiți e… Citește mai mult pe „POEZIE: Ce merit să aibă un biet muritor?”
POEZIE: Ce-ar fi fost viața? – scrisă de Ghiță Ignat
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți care citiți cele ce vă scriu de aici, din penitenciar. Sunt încurajat să vă trimit scrisori din ce în ce mai… Citește mai mult pe „POEZIE: Ce-ar fi fost viața? – scrisă de Ghiță Ignat”
Versuri care zidesc – de ALIN JIVAN
Discut cu Alin Jivan la telefon săptămânal. Este un frate tare drag mie, un copil al lui Dumnezeu, care slujește Domnului și semenilor fără oboseală. Pentru un… Citește mai mult pe „Versuri care zidesc – de ALIN JIVAN”
The good fight 