MANIFEST CONTRA URII

Dumnezeu să se îndure de România!

Privesc cu durere în inimă la tot ceea ce se întâmplă în aceste zile în țara noastră. Am crezut că le-am văzut pe toate în această viață, însă viața îmi arată că este întotdeauna loc de ceva nou, ceva care să mă uimească mereu.

Scriu pe acest blog tot ceea ce simt sau ce îmi pune Dumnezeu pe inimă. Deși am fost condamnat și sunt la închisoare, tot mai trag nădejde că voi putea trăi și mă voi putea exprima liber cât timp va rândui Dumnezeu să exist pe acest pământ. Din unele mesaje pe care le-am primit pe blog, reiese că sunt unii care nu sunt de acord cu această idee. Din aceste mesaje pline de ură și venin, am tras concluzia că unii români consideră probabil că cei ajunși după gratii nu mai merită absolut nici o șansă. Ok, pot să înțeleg asta, suntem pleava societății adunată la un loc; tot ce are mai rău și infect societatea a aruncat după gratii.

Acum, vreau să vă întreb ceva. Nu doar pe cei care mi-au adresat injurii și tot felul de ”gânduri bune”, ci pe toți românii de pretutindeni, din țară sau străinătate. Dacă noi, deținuții, merităm să fim urâți de către societate, ce aveți voi cei liberi unii cu alții?

Oameni buni, în aceste momente când dumneavoastră citiți aceste rânduri, țara aceasta este cuprinsă de o ură cum nu s-a mai întâlnit sau văzut. Vă mărturisesc că am crezut că ura atinge cote maxime doar în locuri precum pușcăriile, dar la ce am văzut și auzit în aceste zile, ura din inimile voastre, cu regret spun lucrul acesta, a depășit tot ce am găsit aici după gratii.

Nu mă apucam să scriu această scrisoare dacă nu aș fi vorbit cu sora mea Ana Maria, la telefon. Mi-a spus că de patru zile nu comunică în niciun fel cu soțul ei, au opinii diferite despre ceea ce se petrece în aceste zile. Am rămas șocat. Sunt o familie grozavă, au două fetițe ca doi îngerași, au cariere frumoase… ce se întâmplă? Am simțit ură în vocea lor, am discutat cu amândoi. Când am început să le spun opinia mea, au zis că nu e chiar așa, însă eu am simțit în vocea lor, nu mai erau ei, era ura, vorbea ura din inima lor, nu ei. Ura lasă semne vizibile în viața oricărui om, te încarci cu ură, ești ură, ura are de-a face direct cu ceea ce ai în inimă, mulți oameni sunt în pușcărie pentru că nu au putut ține în frâu acest sentiment atât de periculos, care este ura.

De ce scriu acest manifest contra urii? Pentru că nu este de joacă cu ura. Mulți dintre colegii mei deținuți, cu siguranță, s-ar lupta din răsputeri să înfrângă ura din inima lor, dacă ar putea da timpul înapoi. Din păcate însă, nu se poate lucrul acesta.

Ce am scris are legătură directă cu ceea ce avem în inimă. Uitați ce ne spune Domnul Iisus Hristos despre locul de unde izvorăște ura: „Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă și aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om” – Matei 15:17-20.

În una din zile trecute, un frate credincios mi-a atras atenția să nu care cumva să scriu ceva care ar putea deranja pe cei aflați într-o tabără sau alta. Am încercat să înțeleg acest îndemn, probabil a vrut să spună că eu fiind un deținut, nu pot să-mi dau cu părerea despre ceea ce se petrece în societate. Tocmai, de aceea, am adoptat o poziție neutră față de politică, dar în același timp o poziție extrem de ofensivă împotriva urii, indiferent de ceea ce vor spune unii sau alții. Datoria noastră ca și credincioși, este să luptăm cu toată puterea împotriva acestui sentiment sădit de Satana în multe inimi în această vreme.

Vreau să adresez o întrebare creștinilor care au participat în aceste zile la aceste manifestații: Vi se pare în regulă, ca printre cei care purtau în mână pancarde sau bannere pe care erau scrise tot felul de obscenități și înjurături, să fie afișat și un banner cu un verset din Biblie? Această imagine am văzut-o la TV și m-am gândit: „un verset biblic nu este scris pe un banner de cineva care nu are habar de Scriptură, ci de un creștin”. Sunt rezervat în a da eu însumi un răspuns la această întrebare, însă am simțit nevoia să întreb, poate voi primi un răspuns.

Am mai văzut încă ceva despre care vreau să scriu câteva cuvinte. Scriu aceste cuvinte așa cum am scris mai sus, în mod special pentru creștini. Am văzut doi tineri țopăind cu un banner pe care era scris: „Let’s make Jilava great again” (în traducere, haideți să facem Jilava măreață din nou). Știți când a mai fost Jilava ”great”, adică ”măreață”?  A fost ”măreață” în anii 50-60 când acolo au fost chinuiți mii de frați creștini, printre ei numărându-se și Richard Wurmbrand, Nicolae Moldoveanu și Traian Dorz. Acolo și-au dat viața mulți din martirii neamului nostru.

Ce facem, fraților? Ce idei susținem, ce sentimente nutrim? Politicienii astăzi se ceartă, mâine bat palma, însă dezbinarea provocată de aceste discuții lasă răni adânci în inimile multora dintre noi. Se merită? Probabil că, după această scrisoare, voi fi înjurat din nou. Îmi asum lucrul acesta și merg mai departe, încercând ca prin ceea ce fac sau scriu, să transmit cât de mult pot mesajul meu împotriva urii.

Așa cum am mai scris, am văzut prea multe vieți distruse din cauza urii, pentru a sta nepăsător. Ca și copil al lui Dumnezeu și ca un om care a avut de suferit de pe urma acestui sentiment, voi continua să avertizez pe cât mai mulți, să nu se lase împovărați de Satan cu asemenea povară, extrem de grea și primejdioasă.

Ca alternativă la ură, Dumnezeu ne-a lăsat DRAGOSTEA iar apostolul Pavel îi face o descriere grozavă în 1 Corinteni 13: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, NU SE MÂNIE, ne se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul”.  Să ne ajute Dumnezeu pe toți să ne deschidem inimile și să ne iubim aproapele, să ne purtăm în orice vreme, chiar și în aceste timpuri tulburi, în așa fel încât Cel care a murit pe cruce pentru noi să Își găsească plăcerea în tot ceea ce facem. Cred că inimile noastre au nevoie de vindecare iar aceasta nu poate veni decât de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Mai mult ca niciodată avem nevoie să ne rugăm pentru țara noastră.

Noi, aici în penitenciar, ne rugăm seară de seară la grupul de rugăciune, spre slava lui Dumnezeu. S-au adus zile întregi de jertfă aici în pușcărie pentru situația din țara noastră. Nu avem internet, nu suntem foarte conectați la ceea ce se întâmplă în exterior, însă simt prin Duhul că mulți creștini afară sunt într-un sentiment cu noi, se roagă, postesc și își doresc că ura să dispară definitiv din inimile românilor.

Închei aceste rânduri prin a cere iertare celor care s-ar putea mânia de cele scrise de mine. Nu o fac pentru a primi mai puține înjurături, ci pentru că așa cred că este corect.

Dumnezeu să binecuvânteze ROMÂNIA!