În 2008 am văzut la intrarea unuia dintre cele mai celebre restaurante din Paris o fotografie a lui Ilie Năstase pusă la loc de cinste. Mă gândeam atunci la cât de mult îl respectă și iubesc francezii pentru ceea ce a însemnat acest om pentru tenis. Este fără dubiu o legendă a cărui performanțe sportive sunt greu de egalat, însă ca orice om îmbătrânește și dumnealui.
Astăzi am întâlnit un om trecut prin viață, cu toate acestea se ține bine, faptul că a făcut sport o viață întreagă se vede.
Mă gândesc însă, că în ziua când plecăm de pe acest pământ, nimic din ceea ce am realizat aici nu vom putea lua cu noi: bani, proprietăți, averi, performanțe, trofee, funcții, poziție socială, absolut nimic. Poate pare trist la prima vedere… dar nu este.
Cerul a fost pregătit de Dumnezeu pentru toți oamenii, bogați și săraci deopotrivă.
Intrarea în Împărăția lui Dumnezeu se face pe cu totul alte criterii decât cele folosite de oameni în această lume. Nimeni nu poate cumpăra o zi de viață în plus sau un loc în cer, oricât de mulți bani ar avea. Doar credința in jertfa mântuitoare a Domnului Iisus poate mântui pe bogat și pe sărac în mod egal.
Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.
Lucrurile sunt mai mult decât clare: ne așteaptă o zi când ne vom despărți de lumea acesta, este important cum facem acest lucru și anume, împăcați cu Dumnezeu sau… nu.
Cât despre marele om de tenis: Ilie Năstase, mă rog ca Dumnezeu să i se descopere personal dacă încă nu a făcut acest lucru. În felul acesta să câștige cel mai important trofeu, acela care nu se vestejește niciodată, și anume mântuirea sufletului.
Cu deosebită prețuire
Ghiță Ignat
The good fight 
A republicat asta pe Suceava Evanghelica.
ApreciazăApreciază