Cu cine votezi… mă!?!

În luna iunie a acestui an, mă aflam proaspăt mutat la una dintre camerele secţiei a V-a din penitenciarul în care execut pedeapsa. Cum era freamăt mare legat de alegerile locale care aveau să aibă loc, atât deţinuţii cât şi unii dintre gardieni discutau aprins politică. Unii mai cunoşteau câte ceva, urmărind zilnic programele de ştiri; alţii, fără să aibă mare habar, se băgau în discuţii şi vorbeau tot felul de bazaconii ore în şir.

Fiind într-un spaţiu oarecum închis, nu poţi să nu asişti la unele discuţii pe care în mod normal le-ai evita dacă ai fi un om liber. Aşadar, fiind în puşcărie, vrei nu vrei asculţi tot felul de poveşti, de la bomba atomică pe care o deţin românii în secret, până la avioane cu reacţie care merg cu spatele şi aşa mai departe.

Oarecum, politica rămâne unul dintre subiectele preferate de discuţie ale deţinuţilor. Unul e de stânga, altul e de dreapta, toţi cunosc cine ar trebui votat şi de ce. Desigur, speranţele deţinuţilor când vine vorba de politicieni sunt legate de faptul că poate se vor găsi în politică şi oameni care să se gândească la ei, adică la deţinuţi. Puţine şanse, zic eu, de aceea pe mine politica nu mă pasionează. Din 4 în 4 ani vin oameni care promit marea cu sarea. De multe ori nici ei nu cred că este realizabil ceea ce le promit oamenilor.

Ştiţi de ce nu pot marea majoritate a politicienilor să îşi ţină promisiunile electorale? Pentru că sunt oameni, iar oamenii dezamăgesc indiferent de cum îi cheamă sau ce funcţie au. Omul în general dezamăgeşte, stă în natura lui. Cu siguranţă am fost şi vom fi dezamăgiţi de oameni dragi, oameni apropiaţi pentru care ai fi gata să bagi mâna în foc; şi totuşi, există momente când vei spune: „Domnule, de la ăsta nu mă aşteptam la aşa ceva!”

Dumnezeu ne previne legat de astfel de situaţii pentru că ne iubeşte şi pentru că ştie că inima omului a fost pevertită de diavolul odată cu întâmplarea nefericită din grădina Eden. „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul” Ieremia 17:5. Românii ar putea fi cu adevărat fericiţi şi împliniţi dacă şi-ar pune toată nădejdea în Dumnezeu decât în oameni.

Cred că sunt oameni politici bine intenţionaţi, dar pentru că şi ei sunt doar oameni nu le vor putea face pe toate şi, doresc ei sau nu, la sfârşit de mandat, tot vor fi voci ale celor care i-au ales care vor zice că au fost dezamăgiţi. Ce vreau eu să spun cu asta este că fie deţinuţi, fie oameni liberi, Singurul spre care ar trebui să privim cu încredere deplină este Dumnezeu.

Una dintre dorinţele mele încă de când eram copil a fost să nu dezamăgesc în primul rând părinţii şi pe cei dragi.

Când eram sportiv de performanţă şi plecam într-o deplasare pentru o competiţie de lupte, fie cu lotul naţional, fie cu echipa de club, gândul meu nu era altul decât acela de a nu dezamăgi familia, antrenorii, colegii, profesorii din liceu sau facultate, oamenii. Simţeam o responsabilitate pe umerii mei, dădeam tot ce aveam mai bun pe saltea pentru a nu dezamăgi. Pe plan sportiv, de puţine ori am dezamăgit pe cei care mi-au acordat încrederea; mai degrabă am dezamăgit pe plan personal prin anumite alegeri neinspirate pe care le-am făcut, dar atât timp cât suntem încă în viaţă, avem o şansă să facem lucrurile altfel. În ceea ce mă priveşte, o altă perspectivă asupra vieţii am primit-o de la Singurul care nu dezamăgeşte – de la Dumnezeu; de aceea este Singurul în care nădăjduiesc fără să am vreo urmă de îndoială.

Unora dintre deţinuţi, odată cu condamnările primite, li s-a interzis şi dreptul să voteze; unii însă au acest drept şi îl folosesc chiar aici în penitenciar.

În ziua alegerilor locale de anul acesta, un domn gardian a venit la camera de deţinere unde eram pentru a chema la vot un deţinut. La ieşirea din celulă, gardianul îl întreabă pe deţinut pe un ton ridicat: „Cu cine votezi… mă!?!”; „Cu cine vreau eu.” a răspuns deţinutul liniştit. Răspunsul ne-a amuzat pe toţi, inclusiv pe gardian care a făcut şi o remarcă: „Ce a făcut democraţia asta.. Până şi hoţul are drept la vot. Unde vedeai aşa ceva pe vremuri?”

Este drept că sistemele politice se schimbă, vremurile se schimbă, însă Dumnezeu rămâne acelaşi din veşnicie în veşnicie; slăvit să fie Numele Său!

Odată cu condamnarea mi s-a luat şi dreptul de a alege, însă alegerea cu adevărat importantă pentru viaţa mea am făcut-o atunci când L-am chemat pe Hristos în inima mea. Această alegere atât de împortantă nu ne poate fi îngrădită de oameni, decât de noi înşine prin hotărârile pe care le luăm.

Din punctul meu de vedere bazat pe ceea ce găsim scris în Biblie, indiferent de cine este ales să conducă, noi creştinii suntem datori să îi respectăm şi să ne rugăm pentru ei. „Vă îndemn… să faceţi rugăciuni pentru cei înălţaţi în dregătorii, lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru” 1Timotei. Așadar, cred că mai mult decât politică, ar trebui să rugăm pe Dumnezeu ca cei ce vor fi aleşi să fie oameni temători de Dumnezeu, care să protejeze cetăţeanul fie liber sau închis, să protejeze familia şi să guverneze într-un mod plăcut lui Dumnezeu.

Fiţi binecuvântaţi!