Ce faceți cu pleava?

Costică sau Vici cum îi zicem noi are o poveste de viață cel puțin interesantă, pe alocuri tristă, dar cu siguranță motivatoare. A crescut la orfelinat, cu toate acestea și-a dorit mai mult și a reușit, a fost admis la facultate, lucru care pentru cei din casa de copii părea imposibil.

Doar că anturajul greșit și consumul de alcool și droguri îl trag într-o direcție greșită și comite o faptă penală pentru care este condamnat la 5 ani de închisoare. Astfel este nevoit să-și abandoneze studiile și ia drumul lung și anevoios al închisorii.

„Timpul petrecut după gratii”, zice el, „a fost un timp greu, dar binecuvântat” care l-a ajutat să înțeleagă ce înseamnă viața și care sunt lucrurile cu adevarat importante de ales și de făcut în viață.

I-a fost greu după gratii, dar Vici a fost și rămâne un luptător, și-a văzut de treabă, a muncit și bineînțeles că a beneficiat și de celebrul recurs compensatoriu. Așadar, undeva la sfârșitul iernii trecute s-a calificat pentru eliberarea condiționată. Astfel, dintr-o pedeapsă de 5 ani a executat aproape 3 ani.

Eram undeva prin Ardeal când un frate scump, pe nume Remus T., m-a sunat și m-a întrebat dacă avem posibilitatea să primim la muncă (noi avem o afacere în domeniul ambalajelor de tip fast food) un băiat ce tocmai fusese eliberat din penitenciar și care era în gara din Botoșani, fără un loc unde să meargă, neavând familie, nici pe altcineva dornic să îl primească la acel moment.

Eram în mașină cu fratele Puiu, asociatul de la fabricuta de ambalaje. După o discuție cu el, legat de eventuala angajare a lui Vici, am hotărât să sunam câțiva cunoscuți care îl știau pe Vici, să-i întrebam câte ceva despre el.

Nu ne-a fost mare mirarea când cel putin trei persoane cu care am vorbit ne-au spus că nu ar băga mâna în foc pentru el… Atunci, fiind în mașină cu Puiu, ne-am plecat capetele și ne-am rugat. Răspunsul avea să fie unul afirmativ! „Tocmai pentru că nimeni nu a garantat în vreun fel pentru el, trebuie ajutat, pentru ca puterea lui Dumnezeu să se vadă din toată această poveste”, îmi zice Puiu

Așadar l-am sunat pe fratele T. Remus și l-am rugat să găsească o soluție pentru a-l putea caza în noaptea aceea, noi urmând să ajungem a doua zi. A doua zi, Vici a ajuns la Suceava, ne-am întâlnit, iar din acea zi a început munca.

La prima discuție cu el mi s-a părut un tip îndrăzneț. I-am spus cum stau lucrurile și că atât timp cât va fi serios va avea sprijinul nostru, va avea un loc de muncă și un loc unde să stea.

La câteva zile Vici mă abordează în timp ce eram la muncă, la pauza de prânz, întrebându-mă de ce facem asta pentru el. Am vrut să detalieze și l-am rugat să îmi zică la ce se referă. Se referea la faptul că deși el vine din închisoare, totuși a fost primit cu brațele deschise și i s-a oferit un loc de muncă și un loc de cazare, ceva neobișnuit, zicea el, tocmai de aceea ar fi vrut să vadă ce motivație avem noi, ce stă în spatele acestui ajutor, de ce ar face cineva așa ceva?

I-am explicat că Dumnezeu a fost bun și îndurător cu noi, iar prin prisma bunătății Lui noi am hotărât să ne implicăm în a fi alături cel puțin un timp după eliberare celor care termină o pedeapsă privativă de libertate și nu au efectiv unde merge. S-a uitat la mine câteva secunde, a început să zâmbească și m-a întrebat din nou

– Bine… bine… însă eu vă întreb pe bune, de ce mă ajutați?

I-am răspuns din nou cu aceleași cuvinte. Mi-a zâmbit din nou, m-a salutat și a plecat. La câteva zile a venit iarăși cu aceeași întrebare, a primit același răspuns. La alte câteva zile a venit din nou, firește cu aceeași întrebare, din nou i-am răspuns la fel. A patra oară când a venit cu aceeași întrebare, am realizat că degeaba îmi bat gura și am făcut o înțelegere cu el, i-am zis că ma voi ruga ca Dumnezeu să-i descopere lui, personal, ceea ce vrea să afle, însă atunci când Domnul o va face să vină să îmi zică.

Au trecut săptămânile, lunile, iar Vici își făcea treaba, serios, dezinvolt, plin de energie venea la muncă zilnic și prin atitudine, comportament și vorbire ne-a depășit cu mult așteptările, așteptări care nu erau dintre cele mai pozitive la început. Cu timpul însă colegii noștri de muncă îl vorbeau numai de bine, toți prinseseră drag de el, iar asta ne bucură enorm.

După 6 luni de la primele discuții, Vici a venit, mi-a strâns mâna, și mi-a zis că a înțeles într-un sfârșit de ce l-am ajutat și mai mult, de ce l-am primit ca pe un frate. Și-a cerut scuze pentru că, zicea el, i-au trecut tot felul de gânduri prin cap, cum că cu siguranță vrem să îl înșelam cu ceva, însă imediat și-a dat seama că nu are prea multe posesiuni și varianta aceasta a picat, apoi s-a gândit ca am avea vreun beneficiu de la stat pe urma lui, s-a interesat și a aflat că nu există niciun astfel de beneficiu, a picat și această variantă, i-au mai trecut prin cap și altele care rând pe rând, odată cu timpul au picat toate.

L-am întrebat de ce a plecat de la aceste premize și nu m-a crezut de prima dată când i-am spus că, dacă Dumnezeu nu ne schimbă viața nouă, nu am fi fost niciodată interesați de el și nici de altcineva și niciodată nu ne-am fi implicat într-o astfel de lucrare și că doar bunătatea lui Dumnezeu ne-a motivat.

Mi-a răspuns sec…

„eu am crescut greu prin orfelinate, apoi am trecut prin anii de pușcărie, iar când am venit aici, puteam să bag mâna în foc că nu există cineva care să-ți dea ceva degeaba. Am fost învățat că atunci când ți se dă cu o mână trebuie să te aștepți să ți se ia cu trei mâini, iar când mi-ai dat motivul cu Dumnezeu, am crezut că faci mișto de mine…”

Deși poate că pentru mulți pare greu de crezut, însă motivul pentru care cei care formează echipa „Fight for Freedom” s-au dedicat oamenilor care provin din medii cu probleme, în special celor din pușcării, rămâne faptul că viețile tuturor celor din echipă au fost atinse și schimbate prin bunătatea și dragostea lui Dumnezeu.

Sub nicio formă, cei din echipa „Fight for Freedom” nu se consideră mai buni ca alții sau mai pregătiți ca alții sau mai înțelepți ca alții, ci doar mânați de ceea ce Dumnezeu a făcut în viețile noastre. Dorim să ne aplecăm spre problemele semenilor noștri și asta facem de ceva vreme.

Când Dumnezeu poartă de grijă cuiva o face până la capăt. Astfel, o clinică dentară arhi cunoscută în Suceava, condusă de un creștin cu inimă mare, a făcut posibil ca Vici să aibă refăcută în totalitate dantura, care îi lipsea cu desăvârșire, adică în partea de sus mai avea doar un dinte. Prin această lucrare Vici a putut din nou să zâmbească, fiind gata să plece în viață mult mai încrezător.

vici.jpeg

Acum vreo două săptămâni, Vici a venit să discute cu noi și a început prin a-și cere scuze. M-am gândit că poate a făcut ceva greșit la muncă, însă a zis că își cere scuze pentru că nu vrea să fim suparăți pe el, din cauză că va fi nevoit să plece. I-am spus că nu ne putem supăra pentru că, dacă a găsit ceva mai bun decât am putut noi să-i oferim, noi ne vom bucura cu el și pentru el.

Surpriza plăcută a venit când Vici ne-a spus că a fost acceptat să-și continue studiile la facultatea din Iași, studii care au fost întrerupte cu ceva ani în urmă, când a fost arestat. Era așa de bucuros că visul lui de a termina o facultate avea din nou să prindă contur și cu ajutorul lui Dumnezeu să se materializeze, încât radia de bucurie. Ne-a zis că și-a strâns bănuții câștigați în cele nouă luni cât a muncit cu noi și că are cu ce plăti cazarea, mai mult și-a cumpărat o trusă de frizer cu care va mai câștiga un bănuț în timpul său liber.

Ne-am bucurat, l-am îmbrățișat și i-am urat tot ce este mai bun. L-am asigurat însă că aici la Suceava va avea totdeauna o ușă deschisă, ușă pe care el a lăsat-o deschisă prin seriozitatea și dorința de schimbare pe care le-a arătat câtă vreme a fost coleg cu noi.

I-am dat nenumărate sfaturi de care ne place să credem că va ține cont. Nu știm exact direcția în care viața lui Vici o va lua. Credem totuși că de el și deciziile lui va ține dacă se va duce în continuare pe o direcție bună sau va alege să se întoarcă la ceea ce a făcut în trecut. Cert este că mai mult decât noi ne rugăm pentru el și vom continua să-i stăm alături.

Asociația „Fight for freedom” din punctul nostru de vedere și-a atins scopul în ce privește pe Vici, ajutându-l atunci când nevoia era cea mai mare și anume în primele săptămâni, luni de zile, de după eliberarea din penitenciar.

Desigur că, dacă Dumnezeu va da sănătate, vom continua această activitate. Nu este ușor, de aceea căutăm mereu persoane dornice să se alăture, în mod special în mediul de afaceri, unde ne dorim mult să găsim antreprenori care, încurajați de faptul că se poate, să întindă o mână celor care ies din pușcării, prin a le oferi un loc de muncă și un pic de încredere. Asta este tot ceea ce au nevoie.

La sfârșit am lăsat loc pentru câteva rânduri pe care mi le-a trimis Vici, atunci când i-am zis că vom scrie despre povestea lui:

„M-am rugat și mă rog la Dumnezeu să fiu serios și hotărât în ceea ce fac. Domnul este credincios și mi-a ascultat rugăciunea. Eu când m-am eliberat din închisoare nu aveam o locuință și nici serviciu. Domnul mi-a scos în cale niște oameni care mi-au întins o mână de ajutor prin Asociația „Fight for Freedom”.

Am fost hotărât să mă țin de locul de muncă oferit de aceștia și să fac cunoștință cu Dumnezeu. Mergând în fiecare Duminică la Biserică, am început sa observ că viața mea este în mâinile Lui.

Eu consider că dacă îți pui încrederea în Dumnezeu, El poate să intervină și îți poate deschide ochii să poți deosebi clar binele și răul. Mergând în direcția aceasta, am descoperit că am frați, eu care nu am avut niciodată o familie, am găsit deodată oameni dispuși să mă numească „frate”.

Mulțumesc din suflet Asociației „Fight for Freedom”! Datorită sprijinului din partea voastră m-ați făcut un om plin de încredere și ați dovedit că încrezându-vă în Domnul Iisus Hristos puteți aduce oameni mai aproape de o viață normală.

Înainte să fiu arestat eram un băiat care consuma droguri și alcool fără măsură, am făcut greșeli, iar Dumnezeu a îngăduit să ajung într-un loc în care m-a putut schimba și a reușit. Glorie Domnului!

Lucrările mâinilor Lui sunt credincioșie și dreptate. Eu cred că fiecare om care iese din închisoare poate să-și schimbe viața.

Asociația „Fight for Freedom” poate sprijinii real și adevărat datorită faptului că se încrede în Domnul Iisus Hristos. 😀 Cu dragoste din partea mea, Vici. Îmi doresc din suflet să vă binecuvânteze Dumnezeu. Amin.”

Doamne ajută! Isaia 58:7

2 gânduri despre „Ce faceți cu pleava?

    1. Pace îmi cer scuze ca va întreb, este un băiat de 18 ani care a ieșit de la casa de copii și nu are unde sta sau muncii sta într-o parcare și cerșește pentru mâncare, se poate face ceva în aceasta privinta? Poate îl puteți ajuta cu un loc de munca ca să se poată și el integra în societate! Va mulțumesc!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s