Când vă întoarceți la Hristos și vă îndepărtați de a mai trăi în păcat, cu acea gândire lumească și egoistă, necazurile voastre nu dispar, ci, mai degrabă, abia au început.
De atunci, veți trăi o viață cu multe necazuri, cunoscute doar de cei care aleg să trăiască pocăința practic, nu doar la nivel declarativ.
Necazurile unuia care ignoră ce stă scris în Biblie sunt aduse asupra lui de propriile sale păcate, dorințe neîmplinite și acțiuni egoiste.
Dar necazurile celor care aleg pocăința ca stil de viață în Hristos sunt aduse asupra lor de diavolul care de multe ori lucrează prin alte persoane împotriva lor sau prin gândurile cu care le bombardează mintea sau prin trup (tot felul de pofte păcătoase) sau prin împrejurări, circumstanțe dificile (aici întotdeauna se are în vedere testarea credinței noastre). Dacă îndurăm și luptăm lupta cea bună a credinței, în cele din urmă, negreșit vom primi cununa vieții (care nu este doar o metaforă).
Dacă nu suntem gata să îndurăm și urmărim varianta ușoară a vieții de creștin, varianta trăirii la fel ca lumea, sperând astfel ca diavolul să nu ne mai atace, cu siguranță ne amăgim singuri și vom pieri.
Și dacă devii cel mai religios om din lume și nu intri într-o relație personală cu Hristos, atât de personală încât să te raportezi la El ca la cel mai apropiat prieten al tău, religia ta, oricare ar fi ea, nu te va ajuta, ba mai mult, te va încurca în călătoria către veșnicie.
Necazurile noastre pot fi un blestem dacă ducem singuri lupta cu ele, dar pot fi transformate în binecuvântare dacă acceptăm că suntem slabi și cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Ține mult de altitudinea noastră, de cât de mult dorim să ne vulnerabilizăm, admițând că suntem slabi, de cât de mult ne dorim ca necazurile să devină binecuvântări.
Fiți binecuvântați de Dumnezeu cu putere, cu pace, cu biruință în necazurile voastre!
The good fight 
Cine nu a înţeles că într-adevăr noi chiar trăim zilele din urmă ignoră evidenţele, dovedind astfel că încă nu a ajuns la adevăr, deci nici nu va asculta de cuvântul Domnului ca să-l împlinească. Astfel că, dacă in adunare (biserică) este cineva care este iubitor de sine sau iubitor de bani, lăudăros, trufaş, hulitor, neascultător de părinţi, nemulţumitor, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecat, clevetitor, neînfrânat, neîmblânzit, neiubitor de bine, vânzător, obraznic, îngâmfat, iubitor mai mult de plăceri decât iubitor de Dumnezeu, sau are doar o formă de evlavie, dar îi tăgăduieşte puterea, nicunul nu va asculta de adevăr. Ba, alţi chiar îi va apăra spunând: Lasă frate că nimeni nu-i perfect, sau ce ştii tu ce-i în inima lui, (că inima doar Dumnezeu o cunoaşte) sau de ce vezi tu problema lui şi nu-ţi vezi de treaba ta?
Si toate acestea se fac în numele „dragostei de fraţi”, chiar dacă adevărul spune altceva.
Da, pot fi în adunare curvari sau lacomi de bani sau închinători la idoli sau defăimători sau beţivi sau chiar şi hrăpăreţi şi totuşi această falsă „dragoste de fraţi” va fi deasupra adevărului. Chiar dacă Biblia spune:
Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. (1 Corinteni 5:11)
Cum ar fi să asculţi de adevăr? Ce-ar însemna să te depărtezi de cei ce fac răul şi să nu ai niciun fel de legături cu cei daţi ca exemplu la 1 Corinteni 5:11? Te-ai întrebat vreodată de ce spune Dumnezeu astfel şi de ce în adunare se practică cu totul altceva?
Doar cine ascultă de adevăr şi uneşte credinţa cu fapta ajunge la dragostea de fraţi şi desigur la iubirea de oameni (citeşte 2 Petru 1:5-7). Biblia spune că doar cine are poruncile Domnului şi le păzeşte are adevarata relaţie personală cu Hristos; „acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21), dar cine nu iubeşte pe Domnul, nu păzeşte cuvintele Lui (versetul 24).
Pavel si Barnaba îi îndemna pe ucenici să stăruiască în credinţă şi le spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri, deci să nu surprindă pe nimeni că avem parte de necazuri in lume (Fapte 14:22, Ioan 16:33, etc.).
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:1-5)
ApreciazăApreciază